Blogurile care sunt trecute la schimb de link le voi muta pe blogul “pasiuni” pentru ca Fata-acadea.info s-ar putea sa se desfiinteze. Va rog sa ma anuntati daca doriti sa renuntati la schimul de linkuri.
Celelalte linkuri, blogroll si noutati de citit, vor fi mutate pe blogul personal pe care-l voi anunta la momentul potrivit.
Din nou mi-a dat Alma de gandit. Sufar pentru ca am crezut ca am reusit sa leg niste relatii cu persoane cu care sa comunic in functie de starea in care ma aflu. Indiferent de starea in care ma aflam. Dar m-am inselat. De cate ori am impresia ca s-a realizat legatura, se intampla exact contrariul. Mereu am crezut ca altii sunt vinovati si ca eu am facut tot ce mi-a stat in putere sa intretin atasamentul ca pe ceva sigur si durabil. Cata vanitate!
Sunt la fel ca toti cei care pun mai presus propria persoana facand ca grijile celorlati sa para banale. Cati dintre toti cei care leaga relatii virtuale, importante pentru a-si reprima singuratatea, pot spune ca nu au gandit egoist chiar fata de cei pe care-i vor aproape doar cand au nevoie? Daca relatiile astea devin un joc al orgoliilor si implica persoane care se fac remarcate prin candoare, de departe se vede castigatorul sau pierzatorul unor convingeri. DAR, cum nimeni nu-i curat, putem sa jucam pe rand rolul virtuosului si al viciosului.
In alta ordine de idei, aparent fara legatura, ma enerveaza foarte tare cand interlocutorul meu imi da dreptate ca unui prost chiar daca-si poate argumenta spusele. Chiar si prin tacere, pentru ca se stie ca si tacerea e un raspuns. Poate ca am un stil de a ma exprima (fata-n fata sau nu) hotarat, dar asta nu inseamna ca-mi sustin punctul de vedere daca nu cred in el si ca nu sunt dispusa sa ascult si alte pareri sau sa fiu corectata acolo unde gresesc. Ma enerveaza foarte tare sa fiu lasata in prostia mea doar pentru a parea prost si pentru urmatorii.
Am luat aminte la supararea Almei si nu am sa mai astept sa fiu cea contactata si am sa-i contactez eu pe toti cei dragi si am sa-i intreb ce mai fac. In plus, chiar daca am sa supar niste persoane am sa scriu niste mailuri si am sa intreb doar atat: “De ce?”
Parca sunt un robotel caruia i se descarca bateriile si incepe sa sa se miste cu incetinitorul scotand sunete caraghioase. Ma taaaraaaasssccc siii groooh-groooh. Asa se intampla daca te lasi pe tanjala o vreme prea indelungata. Te obisnuiesti si nu mai faci fata agitatiei de peste zi. Vacanta am avut si eu ca toti copiii :), m-am jucat si eu, prea mult, la fel ca toti ceilalti, pana cand lui tati i s-a parut ca am intrecut masura si m-a certat asa cum fac toti parintii cu copiii neascultatori.
Ai grija! Daca iti imaginezi ca poti fi copil cand si cat vrei tu, risti ca adultii sa se comporte cu tine pe masura faptelor tale. “Bine tati, m-am trezit! Am fost in vacanta!”
Lasand gluma deoparte, imi pare rau de fetita mea care are un program scolar tare intortocheat. Ziua ii este impartita in trei si e foarte obosita. Deja. Chiar nu stiu cum ne vom descurca anul asta cu timpul. Suntem intr-un continuu flux de studiu. Ziua incepe la 8 dimineata si se termina la 9-10 seara cu cel mult o ora de odihna in acest interval. E prea mult. …si e doar cl. a-IV-a.
Mi-e frig, mi-e somn, sunt obosita. Fac focul si merg la nani impreuna cu micuta mea. Vise placute, mami!
Daca isi face asemenea griji, probabil este foarte tinerel si, sigur, trebuie sa-l ajutam.
Tinere, ii spui/scrii direct. Ii spui ca e frumoasa si argumentezi. Ce-ti place la ea? Hei, sa nu-i spui cumva ca are sani si fund misto, pentru ca o sa te considere vulgar. Lasa asta pe mai tarziu, adica dupa ce veti avea o legatura mai stransa.
Probabil alegi sa-i spui asta in scris pentru ca iti este mai usor sa-ti ascunzi emotiile si eventualele fastaceli. Cred ca este o cale mai usoara pentru cei timizi, asta pana cand vezi daca eventuala voastra relatia poate avea vreo sansa. In acest timp te poti obisnui cu ideea si chiar cu persoana. Daca vezi ca-ti raspunde intentiilor, neaparat trebuie sa faci aceleasi declaratii si fata-n-fata.
Are cineva sfaturi pentru pusti?
Pentru inceput, uite aici niste sfaturi bune. Click pe link.
Am cumparat o jucarioara, un trenulet Thomas, care se plimba de colo-colo puhaind si tutuind galagios, cand, deodata, gata. Puhaie si tutuie, dar nu se mai invarte. Sarmana mea fetita e tare suparata ca s-a stricat cadoul ei. Il asteptam pe tati sa-l repare. A si vorbit cu el de la telefonul lui Thomas. Da, Thomas are o gramada de acareturi pe langa el, mai carbunii ii lipsesc si as fi putut sa-i dau foc.
Mi-am reinstalat Windows-ul, iara, si doctorul care si-a bagat mainile in calculiciul meu, ori e practicant, ori e nebun si se da doctor de calculatoare, ca n-a fost in stare sa-mi instaleze programele cele mai utile. Alea care mi le trebuie, sonorul, de exemplu, winamp media player. Ala-l instalez eu, nah.
Am inceput un nou joc, S.O.F. II si sunt tare nervoasa ca nu stiu ce sa fac acolo. Nu gasesc nicio intrare, nicio cheie si ma invart pe loc exact ca un catel dupa coada. Aproape o zi intreaga m-am straduit si m-am straduit degeaba. Imi venea sa vomit de la atata concentrare in fata calculatorului. Si n-am sonor.
A mica vrea sa vada o poveste pe calculator, dar…n-am sonor.
Eu ii spun ca am trei saptamani in care trebuie sa fac un mic efort sa mai slabesc putin, pentru ca nu pot aparea in fata oamenilor cu atatea kilograme, el zice dada, dar face tot cum ii place lui. Creierul meu are personalitate si se joaca sistematic, dar exasperant cu mine. Si-a propus sa ma tachineze, pedepsindu-ma in acelasi timp, pentru ca eu mereu sunt pregatita pentru compromisuri doar in cazuri de forta majora cand am obiective bine stabilite. In rest, Dumnezeu cu mila!
Daca a vazut el ca, din nou, am un scop pentru care vreau sa slabesc, pentru a-mi face impotriva, m-a supraalimentat ca pe vremea cand eram insarcinata si, in plus, s-a mai jucat putin si la capitolul vointa, acoperindu-ma cu atata indolenta incat cu greu as mai fi putut scapa de ea. Nu, nu mi-a placut situatia, dar eram prea coplesita de starea de nepasare sa mai pot riposta.
Nu stiu de ce m-a prins lenea si indiferenta asta ingrozitoare.
Cred ca, mai bine, m-as acunde in barlogul meu sa hibernez in continuare, decat sa fac impresie proasta si sa raman in mintea oamenilor, asa “alba, grasa si frumoasa”. Mai bine sa spuna ca nu stiu ce vreau.
De-a lungul a treizeci si de ani am fost, pe rand si concomitent, mai multe personaje in viata mea. In acea protesmie agitata a copilariei, mult prea mult timp am avut rol de matur. Era perioada in care principala mea “joaca” era de-a v-ati ascunselea de omul negru, iar credinta mea se rezuma la “Tatal nostru” si la “Cu ce-am gresit, Doamne?!” sau “Doamne, vreau sa mor!”. A urmat perioada adolescentei cand pubertatea s-a amestecat cu obligatia morala a adultului. Eram sora si mama fratilor mei, in acelasi timp, iar “jocul” de-a v-ati ascunselea cu omul negru capatase in inima mea sonoritatea unei trupe rock, poate Diablo Swing Orchestra.
Totul, pe lumea asta, e temporar. Trec ranile si bucuriile, trec lacrimile si rasetele, insa partea cea mai buna a vietii (numesc asta parte buna pentru ca ele nu sunt individuale, se ofera doar la pachet de 2 in1) este ca ele nu pot fi aneantizate. Sunt un perpetuum mobile al tranzitului vietii, care duce si aduce cu ea detrese si beatitudini.
Urmeaza maturitatea, cand ai impresia ca varsta sifaptul ca esti o persoana logica si practica nu iti dau voie sa deviezi de la comportamentul chibzuit pe care esti obligat sa-l porti mereu la tine. Sigur obosesti de prea multa judecata si te lasi corupt de placeri mai mult sau mai putin (ne)vinovate, in functie de gradul de maturitate al fiecaruia.
Am avut dese momente in viata mea cand, adult fiind, am uitat de cea dura si rece, devenind slaba si fricoasa, clipe perfecte pentru a disparea in mendrele copilariei. Ma simt bine incercand sa recuperez copilaria pierduta, si sunt bucuroasa ca sunt lasata sa fac asta. Totul in jurul meu e armonie atata timp cat eu sunt impacata cu mine.
Am lasat de mult imaginea vampei in favoarea fetitei, si pentru ca imi creez lumea cu gandul si cu mana mea, ma creez si pe mine. Ma simt cel putin o infanta.
“O fiinta umana divizata nu reuseste sa faca in mod demn fata vietii” zice Coelho.
De acord, insa, deocamdata, nu pot schimba asta. Poate mai tarziu.
Ziua de ieri mi-a adus doua vesti: una buna si una rea. Pentru prima data primesc astfel de vesti in aceeasi zi, insa una din ele a reusit sa o umbreasca pe cealalta prin natura ei maligna. La inceput s-au suprapus in mintea mea precum tic-tac-urile ceasornicului, alternand si starile mele sufletesti, trecand de la sentimentul de curiozitate ce mi-a insuflat vestea buna la gravitatea si nelinistea celei de-a doua. Zambetul si grimasa au fost mastile indiferentei din ultima vreme, asta pana cand ratiunea mea a obosit sa joace rol dublu si a cedat in favoarea celui mai patetic, in fata tragediei.
Doar asemenea vesti ne fac sa tragem alarma impasibilitatii sau, mai degraba, a neglijentei sanatatii noastre. Prea multe persoane din jurul meu, membrii ai familiei, vecine, colege au suferit in ultima vreme de o boala, ce pare a se raspandi cu usurinta unei gripe, sufera de cancer de col uterin, boala ce o poti depista la timp daca-ti faci testul Papanicolau.
Lasa lenea, rusinea si indiferenta si da fuga la ginecolog si cere sa ti se faca examenul cito-vaginal! Citeste aici si aici, aici pentru gravide si aici pentru toate informatiile de care ai nevoie.
Curand voi face testul si sper ca rezultatul sa-mi redea linistea sigurantei.
Un taran isi cumpara un Mercedes din noua clasa E, direct de la Daimler Benz AG. Dar se simte foarte deranjat de toate cheltuielile aditionale ale accesoriilor ce nu sunt incluse in variantele de serie normala.
Cateva luni mai tarziu, un director al Daimler Benz AG cumpara o vaca de la acelasi taran, ca hobby pentru ferma sa de la tara.
taranul ii prezinta urmatoarea:
Factura
1 vaca (versiune normala)…………………….pret de baza……..2.400 €